Două proteste în oglindă

Și la cine se referă Bolojan când vorbește despre „șobolani”

Mulți spun că ori ești cu Bolojan-PNL, ori ești cu PSD. Sau cu AUR.

Nu este adevărat! Mai există o tabără, împotriva cărora luptă toate partidele, fie direct, fie complice, fie urmează s-o facă. Știți cine e? Vă spun la final.

Pe 31 martie are loc protestul persoanelor cu dizabilități în Piața Victoriei. Guvernul Bolojan, pentru acoperirea deficitului a decis să ia mai mult de la cei mai vulnerabili cetățeni, prin mărirea impozitului și înghețarea indemnizațiilor. „Nu suntem o cheltuială bugetară, suntem cetățeni” sau „Este expresia unei limite atinse, un strigăt de disperare în fața deciziilor care ne împing spre marginalizare”, declara președinta CNDR, Daniela Tontsch într-un articol din Libertatea.

Sursă foto:Asociația Națională a Surzilor din România

Pe 20 aprilie are loc un protest anti-PSD, care de fapt era un miting de susținere a lui Bolojan. Printre participanți se afla și Dragoș Anastasiu, fost vicepremier, care a demisionat după ce s-a aflat că a mituit timp de mai mulți ani agenții ANAF. „Șpaga de supraviețuire”, așa cum a fost denumită de Anastasiu, venea în urma unui control ANAF care a descoperit că nu plătea impozitul și asigurările sociale ale angajaților - lăsându-i, așadar, neasigurați.

Imagine: Bogdan Loghin, primarul din Rădăuți, la același protest. Poza cu Anastasiu este pe Hotnews - aici - nu avem drepturile de autor pentru ea :(

„Lumea bună” din România, așa cum se vede ea, și-a îndreptat la acea vreme empatia către Anastasiu, săracul milionar bogat care a trebuit să plătească 150.000 de euro „șpagă de supraviețuire”. Același Anastasiu, după ce a fost amendat în 2019 de Consiliul Concurenței alături de alte companii pentru „coordonarea comportamentului pe piață”, a spus că antreprenorii ca el sunt abuzați și că a fost „cea mai traumatizantă experiență”.

Dar dacă un afacerist ca Anastasiu s-a bucurat mai degrabă de compătimire și susținere în media și bula „lumii bune”, persoanele cu dizabilități nu au avut parte de aceeași empatie. De altfel, nici persoanele bolnave de cancer, mamele sau copiii, alte categorii afectate de măsurile Bolojan, nu au prezentat prea mult interes.

Statul are investiții mult mai importante și lucrative de făcut. Cum ar fi stadionul de aproape 100 milioane euro din Oradea. Sau mărirea bugetului SRI cu 13% la 1 miliard de euro, după „succesul răsunător” din perioada alegerilor din 2024. Sau cheltuieli de milioane de euro din fonduri publice către presă - nu știm cât, întrucât Ilie Bolojan și Ciprian Ciucu au refuzat în mod direct să răspundă.

La cine se referă Bolojan când spune „șobolani”?

Într-o recentă emisiune radio, Ilie Bolojan a vorbit despre „șobolanii” care rod finanțele statului. A comparat bugetul statului cu cămara unei case, iar bugetul strâns de stat, cu resursele strânse acolo. Deficitul bugetar se datorează, conform metaforei lui Bolojan, unor „șobolani”, „șoricei”, „rozătoare” care au ros banii din cămară, strânși din impozitele și taxele oamenilor.

Lumea a interpretat „șobolanii” ca fiind PSD sau angajații la stat, afiliați PSD. Ceea ce era probabil parțial intenția premierului, dar imaginea nu e completă. Dacă guvernul Bolojan înțelege finanțele publice ca pe o cămară și șobolani - atât cât pot înțelege ei din aceasta - înseamnă atunci că guvernul va merge tot înspre „șobolani” pentru recuperarea resurselor roase.

Cu PSD, afaceriștii locali sau bugetarii privilegiați cu salarii mari a fost relativ timid până acum, însă către cine s-a îndreptat guvernul Bolojan cel mai hotărât și mai rapid până în prezent? Măsurile de austeritate s-au îndreptat înainte de toate și cel mai hotărât către categoriile de mai sus: persoane cu dizabilități, bolnavii de cancer, mame și elevi, pentru a numi doar câteva. Ceea ce duce la 2 posibile explicații:

1. Bolojan decide să lovească fără motiv în persoanele vulnerabile, în loc să recupereze banii de la cei pe care el îi numește „șobolani”

2. Bolojan consideră că toate acele categorii fac și ele parte din categoria „șobolani”, „șoricei”, „rozătoare”.

Altfel, de ce ai lua tocmai de la ei, nu-i așa? De ce se îndreaptă spre aceste persoane, dacă nu îi consideră pe ei vinovați de starea actuală a finanțelor? Este asta lașitate, ignoranță sau pur sadism? Cum poți interpreta altfel, din declarațiile, dar mai ales din acțiunile prim-ministrului Bolojan, decât că el considera aceste categorii niște „șobolani” care rod cămara statului. În logica discursului dominant, aceștia au fost cei care s-au „destrăbălat” din fondurile publice în mod iresponsabil și ne-au adus în criză.

Vă las pe voi să v-amintiți ce regim mai considera pe cei cu dizabilități o povară asupra statului și societății.

Cum am spus la începutul articolului, mai e o tabără împotriva cărora luptă toate partidele. Tabăra în care te afli, cel mai probabil și tu. Fie că ești muncitor sau șomer, pensionar sau elev, cu dizabilități sau fără. Tabăra care nu este niciodată reprezentată de niciun partid parlamentar. Despre ea de ce nu vorbește nimeni din presa mainstream?

Și o întrebare pentru susținătorii celui de-al doilea protest: când în tabăra opusă ție sunt toate aceste grupuri, tu încă mai crezi că ești de „partea bună”? Când vreodată, în istorie, tabăra morală a fost cea care deține puterea și care s-a luptat împotriva celor mai vulnerabili din societate?